believe in yourselfCand eram mica imi placea foarte mult Xena, printesa razboinica. Nu pierdeam niciun serial. Partile violente ma faceau sa-mi acopar ochii, insa dialogurile dintre Xena si cei rai imi placeau foarte mult, pentru ca in ele se ascundea de fapt puterea binelui.

O vorba pe care am retinut-o dintr-un dialog este ca: este mai usor sa crezi in tine dupa ce altcineva a crezut in tine.

Cu stima de sine, cu neincrederea in noi insine ca avem capacitatea de a face anumite lucruri ne confruntam multi. Si cred ca cei care se confrunta cu lipsa de incredere in ei sunt atat cei din partea binelui, cat si cei din partea raului.

Cei care sunt de partea binelui isi spun:

  • Nu vreau sa incurc lumea;

  • Nu vreau sa imi neglijez sotul, iubitul, copiii, parinti, prietenii;

  • Nu ajuta pe nimeni treaba asta.

Cei care sunt de partea raului isi spun:

  • Nu pot face lucrul asta cum trebuie;

  • Ce-o sa zica lumea;

  • Nu renteaza.

Exemplele, de fapt justificarile, sunt din zona actiunilor, a initia ceva, tocmai pentru ca cei care nu se incred in ei se blocheza inainte de a incepe.

Consider ca este nevoie de delimitarea dintre bine si rau, asa cum este nevoie de alb si negru, pentru ca in functie de natura noasta si a scuzelor noastre, se defineste si latura noastra buna sau rea. Adica alegerile, schimbarile, actiunile, toate le facem in functie de perspective. De exemplu, ca sa colorezi o coala alba pui verde si rosu si galben, nu pui tot alb, pui contrariul, pui tot ce este opus albului, altfel nu se vede ca ai pus ceva.

Sunt convinsa ca noi ne ajutam si crestem prin oameni. Daca ceilalti nu ar fi, noi nu ne-am mai numi fiinte sociale si nici nu am mai avea complexe, frici, bucurii.

Asa cum doar anumite culori pot desena cerul, la fel doar anumiti oameni ne pot da, sau reda, increderea in noi.

Si de aceea, cei care ne vin in sprijin cu increderea lor pentru ca noi sa credem, trebuie sa stie in primul rand de care parte sunt ei, ca sa poata sa vada si de care parte suntem noi. Ei pot sa atace adevaratele noastre scuze, justificari, care nu sunt altceva decat frici.

Aceia care, daca tu esti preocupat ca vei incurca lumea daca faci ceva ce iti doresti, nu iti spun ca lumea nu conteaza si ca procuparea ta este nefondata, ci iti spun sa mergi inainte, si o sa vezi cine poate tine pasul cu tine. Aceia care, daca iti pasa de ce zice lumea, nu iti vor spune sa nu iti mai pese, ci iti vor spune sa deschizi bine ochii, sa vezi parerile cui conteaza pentru tine.

Deci, da, cred ca avem nevoie ca altii sa creada in noi, dar trebuie sa creada cine trebuie sa creada. Cel care vede si ne vede. Pentru ca degeaba ii dai morcovului salata, cand el vrea apa si soare. Degeba ii dai iepurelui scoici, daca el are nevoie de morcovi.

Deci. Cine vrei sa creada in tine?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *