mandala1

Prima mandala am facut-o acum un an, la jumatatea lui iulie. Stiu asta, pentru ca am postat inceputurile ei pe instagram.

Am ales-o in forma de inima. Aveam nevoie sa vizualizez o inima intreaga, sa conturez si sa fac sa fie plina o inima externa, pentru ca pe a mea o simteam goala, crapata si fara limite in acelasi timp. 

De ce mandala?

Pentru ca in iarna m-am uitat la Samsara, un film pe care mi l-a recomandat #bestfriend. De fapt recomandarea era asta, dar eu m-am uitat initial la asta, pentru ca nu am retinut anul.

In Samsara din 2011, care captureaza imagini din 25 de tari pe parcursul a 5 ani de zile, una dintre scenele de inceput este creearea unei mandale de catre 5 tibetani. Am stat pe loc 2 minute si m-am uitat la toate liniutele si curbele trasate identic cu fire de nisip pe fiecare cadran al cercului. Aceleasi linii, in aceleasi pozitii cu aproximativ aceleasi culori. Sincronicitatea culorilor si formelor mi-a dat o senzatie de indivizibilitate, de stay together, de belonging. Stari care pe atunci incepusera sa dispara din jurul meu.

De ce colorat?

Pentru ca ma relaxeaza si ma ajuta sa nu gandesc. Sunt plina de ganduri, daca nu am ce sa fac, ma gandesc la ce as putea face, daca fac ceva, ma gandesc cum sa fac mai bine, mai repede. De fapt cred ca comenzile pe care mi le dau singura sunt pline de intrebari. Creierul meu este constant in alerta, iar coloratul il pune pe pauza. Am avut o perioada in care faceam asta frecvent, in special in momentele in care ma simteam predispusa sa gandesc lucruri pe care nu vreau sa le gandesc. Cred ca desenatul meu poate fi privit ca o alternativa la meditatie/yoga, pe care am incercat-o, dar nu pot sa zic ca i-am dat o sansa reala. Nu inca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *