IMG_154511

 

Anul trecut a fost unul in care am fost urmarita de:

  • traieste clipa;

  • traieste in prezent;

  • puterea prezentului;

  • ieri;

  • maine;

  • si toate inmultite cu 3, daca luam in calcul limbile in care le-am auzit/citit.

Asa ca am inceput sa traiesc in “prezent”. Sa fiu atenta la toate lucrurile care ma bucura sau ma deranjeaza. Imediat ce aparea ceva care rezona puternic in mine, imi activam aceasta idee de putere a prezentului, asa cum eu o intelesesem, si ma focusam pe acel lucru care ma deranja sau ma bucura:

  • de ce ma…;

  • cum sa fac sa nu ma mai…;

  • cum sa fac sa ma…in continuare;

  • ce trebuie sa inteleg din asta and so on…

Gresit! Foarte gresit. De ce? Pentru ca filmele in care intram cand ceva ma atingea, nu faceau altceva decat sa ma scoata din prezent. Sa ma bage in lumea mea a analizelor care nu aveau nicio treaba cu prezentul.

Este ok sa iti intelegi dinamica, sa cauti raspunsuri si sa iti pui intrebari, dar nu cu riscul de a iesi din prezent.

Uite un exemplu:

Recent am cunoscut o tipa, zic eu, smart. Scrie si isi canta versurile cu patos si metafore care iti permit sa le interpretezi dupa nevoile tale. Cand i-am spus care dintre melodiile ei m-a atins cel mai mult si mi se pare ca are un mesaj foarte puternic, agresiv, mi-a raspuns ca a reusit sa se exprime asa pentru ca a inceput sa isi puna intrebari.

Deci o prima concluzie a mea legata de traieste in prezent ar fi sa gasim cu totii o modalitate de a ne exprima trairile, de a le transpune in versuri, rime, culori, forme care sa ne ajute sa ni le exteriorizam si sa ni le asezam in tabloul asta care este viata noastra. Iar din punctul asta cred ca fiecare o sa stie incotro are nevoie sa se duca mai departe.

“Ca apa raului, ca vantul mut,
Din viata inc-o zi s-a petrecut,
Nicicand nu mi-a pasat de doua zile:
Cea nesosita, cea care-a trecut.”

Omar Khayyam

Alte idei?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *